I have this feeling that everyone knows how to live a life. How to stock up on food, how to organise your time and space; always have aspirin in the house and a special place for the dish sponge.

When it comes to this stuff, I feel like a child raised by wolves. I’m wild, I don’t know, I don’t have the patience to learn and I don’t think I could adapt to the predictable standard.

I don’t think I could commit to always having noodles in the house and a three-course lunch every Sunday.

ro

Am senzația că toată lumea știe cum se trăiește o viață. Cum să-ți faci stocul de alimente, cum să-ți organizezi timpul și spațiul, să ai mereu aspirină în casa și un loc special pentru buretele de vase. 

Când vine vorba de lucrurile astea, mă simt ca un copil crescut de lupi. Sunt sălbatică, nu știu, nu am răbdare să învăț și nici nu cred că m-aș putea adapta la previzibilul standard.

Nu cred că mi-aș putea lua angajamentul să am mereu tăiței în casă și un prânz cu trei feluri în fiecare duminică.