© · lexi's colours

we forget/uităm

we forget/uităm

-2009

 

it’s back to the monotonous routine. i’m here.

for all the affected, the cure for the plague is a miracle. they’ll thank god, then go to work.

it’s not simple.

and it’s not the place that made it difficult

it’s not the event

not the time

neither are the people

not the incubation period

but neither the healing process

it’s not the air or the lack of it

not my absence

nor the presence in another life

not even the cruel superego

not the mind, not the soul

not the surrounding colours or materials: now or then

it’s not the lack of affection, communication

it’s everything

it’s as imagined and so much more

it’s much more than a mere mind can bear

it’s the past, present and future, infinitely amplified

it’s the sour, bad, ruthless

the hangman taste of human error

paid and repaid continuously. by punishment, by thought.

 

-2009

S-a revenit la monotona rutină. Sunt aici. 

Pentru toți afectații, vindecarea ciumei este un miracol. Mulțumesc lui Dumnezeu, apoi merg la lucru. 

Nu este simplu. 

Nu e locul cel care a creat dificilul. 

Nu e întâmplarea. 

Nu e momentul. 

Nu sunt nici oamenii. 

Nu e nici perioada de incubare. 

Dar nici procesul vindecării. 

Nu e aerul sau lipsa lui. 

Nu e lipsa mea. 

Nu e prezența în altă viață. 

Nu sunt reproșurile. Nici procesele dure ale conștiinței. 

Nu e mintea. Nu e sufletul. 

Nu sunt culorile sau materialele înconjurătoare: acum sau atunci. 

Nu e lipsa afecțiunii, a comunicării. 

E totul. 

E cum se imaginează și de multe ori atât. 

E mult mai mult decât o simplă minte poate îndura. 

Sunt trecutul, prezentul și viitorul amplificate infinit. 

E acrul, răul, crudul,

Călăul gust al greșelii omenești. 

Plătită și răsplătită continuu. Prin pedeapsă, prin gândire. 

don’t wanna
miss out?